Arătați-mi un model demn de urmat

Un model demn de urmat e o raritate pentru România actuală. Sigur că nu mă refer la vreun model de video-chat, din alea avem destul. Vorbesc despre oameni cu adevărat valoroși care să inspire tineretul să devină și ei la rândul lor de valoare.

Anti-model

Dacă e să mă uit la clasa politică românească, văd doar nenorociri și nenorociți. Hoți, fraieri și tipe siliconate care ajung în Guvern sau Parlament vă dați seama cum. Majoritatea din ei, clar, duc o viață faină – au mașini, vile și vacanțe exotice – cam tot ce-și doresc majoritatea tuturor celorlalți români. Deci, un tânăr care vrea și el să ducă un mod viață bogat, vede că poate avea viața dorită doar dacă fură, se lingușește pe lângă vreun șef de partid, face tot felul de scamatorii etc. În cazul tinerelor e cam aceeași: te îmbraci în fuste scurte, porți decolteuri cât mai adânci și-ți cauți un moș bogat, care să-ți asigure viața dorită.

Model de adaptare

De bine de rău, avem câțiva oameni care pot fi considerați un model de adaptare. Adică, ei cu siguranță nu sunt vârful așteptărilor, dar se înscriu în categoria „hai că și așa e ok”. Aici îmi vine în gând mai mult personalități din istorie, dar alea nu se pun. Din cei în viață, aș zice Cărtărescu, Godină și încă câțiva. Deci, ei sunt oamenii despre care se mai poate de zic că „uite bă, se poate și la noi să devii om fără să furi sau să fraudezi alegerile”.

Ne trebuie model

Adică oameni care să motiveze tineretul să se educe. De exemplu, la moment nu există nici un medic în România care să poată servi drept exemplu de urmat. Nu e nici unul la care să se uite copii și să zică că și ei vor să devină medici, doar pentru că X e atât de cool, încât și ei ar dori să fie ca dânsul. Din contra, avem pe șeful ala a spitalului din Cluj care vindea organele românilor către bogătași străini sau nebunul ala care făcea experimente chirurgicale pe copii.

Dacă nu-s, le facem

Partea bună e că avem destul teren fertil pentru a construi modele de urmat de la zero. E adevărat că e o muncă sisifică și nici nu prea avem dorința de a o face. E mai ușor să pleci, decât să faci ceva, nu?

Tineretul actual al României se află pe bune la răscruce de drumuri. Dacă privesc în spate, nu văd mai nimic, în afară de trecutul comunist al țării, în care nu-s și nici nu trebuie căutate exemple de urmat.

În punctul în care se află acum, de asemenea nu există nimic bun, din moment ce România e amenințată de o dictatură (și nu e glumă), una care tocmai nu are nevoie de un tineret deștept și bine educat (ca dovadă poate servi reducerea locurilor de studii la cele mai bune universități din țară).

În față, ce să fie în față? Un viitor incert, întunecat inclusiv de țările din vecinătatea României, care o duc și mai rău din punct de vedere a democrației. Asta sigur că pune problema rezonabilității de a lupta cu morile de vânt în România versus construirea, fie și cu greu, a unui viitor decent în afară.

Tinerii noștri trebuie să aibă un model, un scop, un motiv că să rămână și să construiască o Românie mai bună. Tocmai aici intervine problema, înainte ca să înceapă clădirea României prospere ale viitorului, tinerii noștri de azi au sarcina de a construi mai întâi un model demne de urmat chiar pentru ei înșiși. Iar asta nu e deloc ușor.

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *